Te iubesc! Azi, maine. Poimaine mai discutam.

Cum e si cu dragostea asta. Vine ca un musafir pe nepusa masa, ne ameteste bine, si pana sa ne trezim din betie a si plecat, lasandu-ne cu mii de intrebari fara raspuns. Si cu cat te dai cu capul de pereti sa gasesti un raspuns rational, cu atat realizezi cat de complicate sunt defapt lucrurile, atunci cand vine vorba de iubire.

Dragostea este pentru totdeauna. Asta am crezut mereu. Dragostea adevarata, care te umple de energie, dar si care te consuma in acelasi timp. Dragostea profunda, care te face sa fii cu capul in nori si sa nu iti mai pese de nimic, cea care te face sa zambesti pe strada fara motiv, cea care este motivul pentru care te trezesti claxonat de masini pentru ca nu traversezi pe unde trebuie si tu nici sa nu realizezi. Dragostea este atunci cand sufletul iti danseaza de bucurie si toate lucrurile rele sunt infinit mai putine in comparatie cu bucuria pe care o simti.

Bun. Dragostea este frumoasa, asta credem cu totii, sau macar majoritatea (asta poate fi oricand o tema interesanta de debate). Dar e pentru totdeauna? Si daca nu, pentru cat timp? Un an, doi, trei? Cati? Si pana la urma, daca nu e  pentru totdeauna de ce sa ne mai chinuim? Na, ca am inceput cu seria de intrebari. Intrebari, care din cand in cand, mai chinuie cate o minte razleata care incearca sa descurce caile incrucisate ale dragostei.

Fie ca este vorba despre monotonie, fie ca este vorba despre certuri, sau lipsa de comunicare, aparitia unui subiect nou in peisaj etc, sau pur si simplu obisnuinta transformata in rutina, toate conduc catre o relatie defectuoasa, care se sfarseste sau continua in acelasi mod. Multi spun ca dragostea se duce odata cu timpul. Putin cate putin, entuziasmul si pasiunea ne parasesc pe an ce trece, ajungand sa fim mai mult prieteni cu perechile noastre. Asa sa fie?

In jurul meu tot mai multi prieteni aleg sa spuna „la revedere” relatiei de n ani pe care o aveau. Si la sfarsit argumenteaza: e cel mai bine asa, nu a fost sa fie. Si oricat de rau imi pare pentru sfarsitul acelei relatii, recunosc ca ma bucur cand ma gandesc ca sunt persoane care au curajul sa ia decizii. Bune sau rele, deciziile demonstreaza capacitatea de a nu lasa lucrurile in voia destinului si de a hotara schimbarea unei directii considerate gresite.

Si revin la intrebarea mea. Dragostea este doar pentru o perioada determinata de timp? Este doar pentru 1 an, 2, 3 ani, hai 5? Dupa care, bucuria de a-ti vedea perechea devine un bun prilej pentru o sedinta de analiza a defectelor?  Si parca iti dai seama ca are, defapt, mai multe defecte decat calitati. Si cu cat petreci mai mult timp cu ea, realizezi ca nici macar nu mai comunicati. Si parca nu asa trebuie sa fie, nu?

Nu, dragostea nu ar trebui sa fie asa. Sau e doar o perioada si aveti nevoie de timp. Nu sunt psiholog in ale dragostei si nu asta este scopul meu cu acest post. Vroiam sa accentuez faptul ca orice relatie, la fel ca orice alt lucru din lume, are perioade mai bune si perioade mai putin bune. Este nevoie de timp, de incredere, de atentie, de respect si cel mai important de comunicare. Intr-o relatie se gandeste in doi, atunci cand incepi sa gandesti doar pentru tine inseamna ca e o problema. Fara reprosuri, fara cuvinte urate, fara minciuni, cam asa cred eu ca ar trebui sa functioneze. Evident, intr-o relatie trebuie sa investesti timp, energie, creativitate pentru a pastra lucrurile vii. Calatoriile spontane, declaratiile amuzante, cine romantice, jocurile de rol, toate astea si multe altele te pot ajuta sa cunosti lucruri noi despre perechea ta. Cel mai important este sa nu lasi monotonia sa iti ghideze relatia, pentru ca la final este posibil sa nu mai fie o relatie.

Da, dragostea este pentru totdeauna. Cel putin asa spun eu. Atunci cand intalnesti persoana potrivita, in momentul potrivit, atunci cand esti dispus sa oferi mai mult din tine.

Ce inveti la 24 de ani?

Inveti ca lucrurile bune se intampla atunci cand crezi in ele.

Inveti ca trebuie sa muncesti mai mult pentru a ajunge unde iti doresti.

Inveti sa iti tii prietenii mai aproape.

Inveti sa fii  mai responsabil.

Inveti ca timpul trece mai repede decat credeai.

Inveti ca viata trebuie traita in clipe de entuziasm si fericire.

Inveti ca este bine sa fii organizat, dar e bine sa lasi spontaneitatea neorganizata.

Inveti ca este bine sa ai in jurul tau oameni cu idei marete.

Inveti ca este bine sa lasi in urma persoanele care iti fac rau.

Inveti ca uneori este bine sa lasi anumite intrebari fara raspuns.

Inveti ca zambetul este un accesoriu ce se potriveste oricarei tinute.

Inveti ca frumusetea este expresia personalitatii tale.

Inveti ca iubirea este asemeni unui vin bun care iti trezeste la viata fiecare particica din suflet.

Inveti ca fiecare zi trebuie traita ca si cum ar fi ultima.

Inveti ca uneori este bine sa iti asculti intuitia nu ratiunea.

Inveti ca misterul este bun in viata ta.

Inveti ca indiferent de situatie, este bine sa gandesti in solutii nu in probleme.

Inveti sa respiri aerul proaspat al libertatii.

Inveti ca niciodata nu trebuie sa faci ceva ce nu iti face placere.

Inveti ca nu este corect fata de tine sa nu iti indeplinesti dorintele.

Inveti ca iubirea o simti, nu o gandesti.

Inveti ca libertatea sufletului se regaseste in alegerile pe care le faci.

Inveti ca este bine sa lasi in urma ta ceva mai mult decat lucruri materiale.

Inveti sa te accepti asa cum esti, un suflet chinuit de intrebari fara raspuns.