Te iubesc! Azi, maine. Poimaine mai discutam.

Cum e si cu dragostea asta. Vine ca un musafir pe nepusa masa, ne ameteste bine, si pana sa ne trezim din betie a si plecat, lasandu-ne cu mii de intrebari fara raspuns. Si cu cat te dai cu capul de pereti sa gasesti un raspuns rational, cu atat realizezi cat de complicate sunt defapt lucrurile, atunci cand vine vorba de iubire.

Dragostea este pentru totdeauna. Asta am crezut mereu. Dragostea adevarata, care te umple de energie, dar si care te consuma in acelasi timp. Dragostea profunda, care te face sa fii cu capul in nori si sa nu iti mai pese de nimic, cea care te face sa zambesti pe strada fara motiv, cea care este motivul pentru care te trezesti claxonat de masini pentru ca nu traversezi pe unde trebuie si tu nici sa nu realizezi. Dragostea este atunci cand sufletul iti danseaza de bucurie si toate lucrurile rele sunt infinit mai putine in comparatie cu bucuria pe care o simti.

Bun. Dragostea este frumoasa, asta credem cu totii, sau macar majoritatea (asta poate fi oricand o tema interesanta de debate). Dar e pentru totdeauna? Si daca nu, pentru cat timp? Un an, doi, trei? Cati? Si pana la urma, daca nu e  pentru totdeauna de ce sa ne mai chinuim? Na, ca am inceput cu seria de intrebari. Intrebari, care din cand in cand, mai chinuie cate o minte razleata care incearca sa descurce caile incrucisate ale dragostei.

Fie ca este vorba despre monotonie, fie ca este vorba despre certuri, sau lipsa de comunicare, aparitia unui subiect nou in peisaj etc, sau pur si simplu obisnuinta transformata in rutina, toate conduc catre o relatie defectuoasa, care se sfarseste sau continua in acelasi mod. Multi spun ca dragostea se duce odata cu timpul. Putin cate putin, entuziasmul si pasiunea ne parasesc pe an ce trece, ajungand sa fim mai mult prieteni cu perechile noastre. Asa sa fie?

In jurul meu tot mai multi prieteni aleg sa spuna „la revedere” relatiei de n ani pe care o aveau. Si la sfarsit argumenteaza: e cel mai bine asa, nu a fost sa fie. Si oricat de rau imi pare pentru sfarsitul acelei relatii, recunosc ca ma bucur cand ma gandesc ca sunt persoane care au curajul sa ia decizii. Bune sau rele, deciziile demonstreaza capacitatea de a nu lasa lucrurile in voia destinului si de a hotara schimbarea unei directii considerate gresite.

Si revin la intrebarea mea. Dragostea este doar pentru o perioada determinata de timp? Este doar pentru 1 an, 2, 3 ani, hai 5? Dupa care, bucuria de a-ti vedea perechea devine un bun prilej pentru o sedinta de analiza a defectelor?  Si parca iti dai seama ca are, defapt, mai multe defecte decat calitati. Si cu cat petreci mai mult timp cu ea, realizezi ca nici macar nu mai comunicati. Si parca nu asa trebuie sa fie, nu?

Nu, dragostea nu ar trebui sa fie asa. Sau e doar o perioada si aveti nevoie de timp. Nu sunt psiholog in ale dragostei si nu asta este scopul meu cu acest post. Vroiam sa accentuez faptul ca orice relatie, la fel ca orice alt lucru din lume, are perioade mai bune si perioade mai putin bune. Este nevoie de timp, de incredere, de atentie, de respect si cel mai important de comunicare. Intr-o relatie se gandeste in doi, atunci cand incepi sa gandesti doar pentru tine inseamna ca e o problema. Fara reprosuri, fara cuvinte urate, fara minciuni, cam asa cred eu ca ar trebui sa functioneze. Evident, intr-o relatie trebuie sa investesti timp, energie, creativitate pentru a pastra lucrurile vii. Calatoriile spontane, declaratiile amuzante, cine romantice, jocurile de rol, toate astea si multe altele te pot ajuta sa cunosti lucruri noi despre perechea ta. Cel mai important este sa nu lasi monotonia sa iti ghideze relatia, pentru ca la final este posibil sa nu mai fie o relatie.

Da, dragostea este pentru totdeauna. Cel putin asa spun eu. Atunci cand intalnesti persoana potrivita, in momentul potrivit, atunci cand esti dispus sa oferi mai mult din tine.

Esti ceea ce comunici!

De cele mai multe ori ceea ce se intampla in interior se poate observa cu usurinta in exterior. Spre exemplu, atunci cand suntem suparati comunicam acest lucru prin comportamentul pe care il adoptam. Mai mult, atitudinea pe care o avem poate determina blocaje in comunicare. La polul opus starea de bucurie si fericire poate facilita relationarea dintre doua persoane care isi vorbesc.

Este important sa avem o atitudine deschisa si sa avem anumite limite pe care sa le respectam atunci cand discutam cu cei din jur.  Modul in care comunicam cu persoanele din jur poate transmite o serie de informatii despre noi si despre felul nostru de a fi.

Cum sa comunicam eficient
Ca fiinte sociale, oamenii au nevoie de comunicare pentru a relationa cu persoanele din jurul lor. Folosim comunicarea verbala pentru a externaliza ceea ce simtim  si gandim. Comunicarea este vitala pentru noi, ea regasindu-se in toate activitatile pe care noi le intreprindem. Modul in care comunicam cu noi insine se reflecta si in modul in care relationam cu persoanele din jur.

Un factor este extrem de important in cadrul procesului de comunicare: calitatea sa. De cele mai multe ori, calitatea comunicarii consta in atitudinea si modul in care unul dintre interlocutori interpreteaza vorbele si gesturile persoanei cu care discuta. Din acest motiv este extrem de important sa respecti cateva reguli de baza atunci cand comunici cu alte persoane:

  • afiseaza o atitudine deschisa, intotdeauna te va ajuta in relatia cu interlocutorul;
  • cand strangi mana cuiva, modifica intensitatea strangerii conform persoanei care iti sta in fata;
  • foloseste contactul vizual in timp ce vorbesti, astfel vei inspira incredere;
  • nu vorbi  prin intermediul mainilor prea mult, cu alte cuvinte nu gesticula excesiv pentru ca vei induce o stare de nervozitate;
  • transmite un mesaj clar si concis;
  • asigura-te ca meseajul a fost receptat eficient, iar interlocutorul a inteles ceea ce ai vrut sa ii transmiti;
  • aseaza-te intr-o pozitie ce arata deschidere, nu iti incrucisa mainile peste piept si nici picioarele. Lasa mainile la vedere, cu palmele deschise si degetele relaxate.
  • asigura-te ca folosesti acelasi registru lingvistic cu interlocutorul (nu utiliza cuvinte pompoase daca nu este cazul);
  • zambeste, acest lucru arata ca esti relaxat si increzator. Dar nu uita ca zambetul in timpul unei argumentari te poate pune intr-o pozitie defavorabila;
  • analizeaza rapid reactile persoanei cu care vorbesti, astfel vei sti cu ce este de acord si ce anume dezaproba. De asemenea, daca esti atent la gesturile sale poti verifica daca spune adevarul sau nu;
  • foloseste un ton calm, un ton aspru poate fi considerat neadectat;
  • elimina barierele comunicationale (zgomotul de fundal care poate perturba conversatia);
  • nu uita, esti  ceea ce comunici!

Comunică femeile pe tocuri?

 Anul trecut am avut plăcerea să lucrez la un proiect extrem de interesant. Alături de colegele mele: Barbu Ioana Alice, Camelia Bortoş, Ecaterina Bulete, Andreea Barangha, Mădălina Boacşă  am realizat o cercetare cu privire la efectele purtării pantofilor cu toc asupra percepţiei femeilor. Întrebarea de la care am pornit cercetarea a fost următoarea:  „Comunică femeile pe tocuri?„. Mai jos poţi citi rezultatele cercetării precum şi o parte din teorie.


1.Comunicarea non-verbală

Comunicarea non-verbală poate completa elementele verbale sau le poate contrazice, de aceea este foarte important să ne corelăm gesturile conform mesajelor pe care dorim să le transmitem.

Comunicarea non-verbală este formată din:

  •  mişcări ale corpului
  •  din gesturi
  •  din expresii faciale
  •  din orientarea corpului
  •  din postură şi spaţiu
  •  din atingere şi pronunţie
  •  din intonaţie
  • din ritmul vorbirii

2.Vestimentatia

Veşmintele şi accesoriile pe care le purtăm transmit întotdeauna ceva  despre personalitatea şi preferinţele noastre. Pot fi o carte de identitate.

Hainele denotă apartenenţa la:

  •  un gen (feminin sau masculin)
  •  o clasă socială
  •  o profesie
  •  o categorie socio- economică

Prin vestimentaţie comunicăm o parte din personalitatea noastră, din percepţia şi gândirea pe care o avem, astfel fiind esenţial să ne alegem vestimentaţia corespunzătoare mesajului pe care dorim să îl transmitem.

3.Elemente de psihologie feminină şi autopercepţie

Temperamentul= factori neuroendocrini + fizici, care reprezintă moştenirea genetică

Caracterul= factori socioculturali + factori educaţionali + particularităţi de ordin psihologic

Autopercepţia este “imaginea de sine” formată din:

  •  o lume a dorinţelor personale
  •  autoperceperea propriului corp
  •  capacitatea intelectuală
  •  disponibilităţi afective
  •  roluri trăite în viaţa reală

Autopercepţia este condiţionată de  factori interni şi factori externi

Metodologie

  • Cercetare calitativă:  metoda interviului cu respondente
  •  Interviuri cu respondente luate faţă în faţă
  •  Public ţintă: femei ocupând funcţia de manager, cu vârsta cuprinsă între 30 şi 45 de ani
  •  Perioada interviurilor: 15 aprilie- 30 aprilie 2010
  •  Locul desfăşurării interviurilor: locul de muncă al respondentelor

Răspunsuri

  • Majoritatea persoanelor intervievate, în cazul nostru femeile de afaceri, au admis că tocul este o formă de comunicare
  • Tocul este un canal de comunicare prin care femeia manager distribuie mesaje directe şi indirecte partenerilor de afaceri
  • Mesajele recepţionate sunt prelucrate şi înţelese diferit, realizându-se astfel o  colaborare mai eficientă şi o comunicare mai lejeră

Concluzii

În urma cercetării realizate putem afirma că gradul de complexitate al acestui aspect, şi anume vestimentaţia, îndeosebi purtarea tocurilor, se ridică la un nivel destul de înalt contrar aparenţelor.

Una dintre concluziile noastre şi poate cea mai importantă este cea referitoare la impactul pe care îl are comunicarea nonverbală în mediul de afaceri. Vestimentaţia, accesoriile, mimică şi gestică, toate acestea pot influenţa relaţiile care se creează între persoanele care interacţionează pe diferite planuri, cu diferite statusuri şi diferite roluri.

Cu certitudine putem concluziona, că tocurile se află în preferinţele femeilor  manager indiferent care sunt motivele pentru care acestea aleg să poarte tocuri: accesorizarea corectă a ţinutei business, crearea unei anumite stări de spirit, creşterii încrederii de sine, a siguranţei de sine sau sublinierea feminităţii.

La fel de important este de precizat şi faptul că femeia manager nu consideră că purtarea tocurilor îi poate aduce avantaje la nivel profesional, însă recunoaşte că tocul, ca accesoriu, poate avea oarecare influenţă în percepţia celor cu care intră în contact, aspect detaliat în analiza interviurilor.

Trebuie să subliniem că purtarea tocurilor are un impact mai puternic asupra imaginii de sine a femeii  manager, acestea având un important rol în construirea imaginii de sine şi a modului în care femeia manager se autopercepe. Autopercepţia este un fenomen psihologic care influenţează modul în care individul interacţionează în mediul social  şi aceasta datorită faptului că percepţia celor din jurul nostru este condiţionată de modul în care ne privim noi înşine , în primul rând. Pentru a întări această idee, putem face trimitere la numeroasele răspunsuri primite, care la un moment dat vizau imaginea de sine.

Purtarea tocurilor este o înlănţuire de cauze şi efecte, în care imaginea de sine determină starea de spirit, care la rândul ei determină natura mesajelor pe care femeia manager le transmite în diferite moduri. Aceste mesaje influenţează mai departe percepţia celor cu care femeia manager interacţionează , determinând modul în care evoluează relaţiile interpersonale în respectivul mediu.

Da! Femeile comunică pe tocuri!

Cum comunicăm cu persoanele cu o atitudine negativă

Comunicarea este un proces de relationare, de constructie a vietii sociale. Fiecare persoana are propriul sistem de referinte si fiecare isi exprima gandurile in mod diferit. Chiar daca vom intalni doua personae care doresc sa transmita acelasi mesaj, ele vor exprima acest mesaj in mod diferit. Atitudinile negative pot fii considerate bariere comunicationale. Ele pot limita calitatea procesului de comunicare.

Comunicarea interpersonala se desfasoara in cadrul unor anumiti parametri. Este foarte important ca relationarea verbala dintre doua persoane sa se desfasoare la nivelul aceluiasi palier. De cele mai multe ori suntem pusi in situatia in care suntem nevoiti sa comunicam cu persoane care nu se afla pe acelasi palier cu noi. Ce facem in cazul acesta?

Atitudinea negativa

            Persoanele care au o atitudine negativa au la baza o serie de elemente care determina prezenta acestei stari. Printre ele numaram si:

  • Neincrederea in sine: persoanele care considera ca nu merita un anumit compliment sau gest si care nu au incredere in capacitatea si abilitatile proprii.
  • Perfectionism exagerat: in aceasta categorie intra persoanele care isi fixeaza obiective irealizabile si care dezvolta frustrari atunci cand nu reusesc sa isi indeplinesca telurile.
  • Pesimism: persoanele care au o viziune negativa asupra viitorului si asupra rezultatelor actiunilor lor.
  • Focalizarea pe elemente negative: persoanele care isi concentreaza atentia asupra aspectelor negative ale lucrurilor.
  • Negativizarea evenimentelor: persoanele din aceasta categorie au tendinta de a oferi o valoare negativa evenimentelor neutre chiar si a celor pozitive din viata lor.
  • Tendita de a critica: persoanele care isi focalizeaza atentia asupra defectelor celor din jur.

Tehnici de relationare cu persoane negative

            Atunci cand sunteti pusi in situatia de a comunica cu o persoana ce dezvolta o atitudine negativa este important sa aveti anumite tehnici care sa va  ajute sa va pastati optimismul si sa nu va lasati afectat de starea negativa a celeilalte persoane:

  • Pastrati-va starea de optimism.

Indiferent de starea de spirit a interlocutorului cu care purtati conversatia incercati sa nu va lasati afectat si sa va mentineti starea de optimism.

  • Propuneti alte variante de abordare

Persoanele care adopta o atitudine negativa nu o fac in mod intentionat si delieberat. Ele reactioneaza la evenimentele petrecute in viata lor. Puteti sa le propuneti alte variante de abordare a problemelor, sugerandu-le chiar si posibile rezolvari.

  • Facilitati eliminarea negativismului

Atunci cand discutati cu o persoana dificila, inchisa, negativa incercati sa ii creati un spatiu de comunicare plin de energie pozitiva care sa faciliteze eliminarea gandurilor negative.

  • Creati entuziasm

Puteti incerca sa adresati persoanelor negative intrebari legate de obiectivele lor. Atunci cand veti deschide o discutie care va avea ca subiect visele lor, aceste persoane isi vor indrepta atentia catre obiectivele pe care le au de indeplinit, lasand negativismul in urma. Incercati sa le adresati intrebari astfel incat sa creati entuziasm.

  • Realizati o fapta buna

Incercati sa faceti un lucru frumos pentru persoanele negative. Ganditi-va la ceva care le va schimba atitudinea si oferiti-le posibilitatea de a va fi recunoscatori. Indiferent de gradul de negativism al persoanei cu care comunicati aceasta va aprecia o fapta buna.

  • Oferiti optimism

Nu lasati interlocutorul sa va creeze o stare negativa,. Aratati o atitudine optimista si oferiti exemplu acelor persoane care nu au puterea de a observa lucrurilor frumoase din jurul lor.

Fotografia este preluata de pe acest site.

Comunicare non-verbală şi importanţa ei în viaţa socială

Comunicarea este un proces compus dintr-o serie de elemente. Comunicarea verbală este doar o componentă a acestui proces. Componenta non-verbală se referă la gesturi, proxemică, artefacte, tonalitate.

Gesturile comunica cine suntem

Mimica reprezinta modul in care trasaturile fetei redau trairile unei persoane. In cadrul relationarii cu alte persoane pentru a castiga increderea acestora mimica nu trebuie sa intre in contradictie cu elementele verbale. Zambetul este un element care ajuta intodeauna in relationarea cu ceilalti, deoarece transmite prietenie, apropiere si siguranta de sine. Incruntarea transmite concentrare, atentie maxima dar si incordare si rigiditate. De acest motiv persoanele care sunt incruntate transmit o stare de tensiune. Rictusul (schimonosirea fetei) induce ideea de nesiguranta. Atunci cand vorbim cu persoane ce tind sa foloseasca diverse modificari ale fetei putem crede ca aceste persoane fie nu spun adevarul, fie nu stiu despre ce vorbesc.

Privirea este un factor important al limbajului non-verbal, ea fiind si modalitatea prin  care se creaza o conexiune intre persoanele ce isi vorbesc. Contactul vizual permanent este decisiv pentru castigarea bunavointei si a încrederii. Informatia pe care o transmitem va avea un impact mult mai mare asupra interlocutorului daca il privim in ochi atunci cand vorbim cu acesta.

Lipsa gesturilor face ca o conversatie sa piarda din dinamism si sa devina plictisitoare. Pe pe alta parte daca gesticulam prea mult putem sa ne obosim interlocutorii, iar acestia sa nu se mai poata concentra pe informatia transmisa. Este importanta evitarea gesturilor precum: mainile tinute in solduri, indreptarea degetului aratator catre interlocutor, pocnitul din degete, jocul cu diferite obiecte, trecerea mainii prin par. Aceste gesturi pot transmite agresivitate, nervozitate, nesiguranta. Postura ferma, dar nu rigida, a vorbitorului ofera un plus de siguranta celor spuse.

Importanta comunicarii nonverbale in viata sociala

Relationarea cu persoanele din jurul nostru se realizeaza prin comunicare. Din acest motiv trebuie sa acordam o atentie sporita modului in care transmitem ceea ce ne dorim si nu altceva. Cuvintele nu sunt singurele purtatoare de mesaje. Uneori gesturile pot transmite mai mult decat cuvintele. O persoana care doreste sa comunice eficient trebuia sa tina cont de o serie de elemente:  postura corpului, privire,  inflexiunile vocii, proxemica, haine si accesorii, de modul in care gesturile sustin informatiile transmise verbal, sau le contrazic.

Modul in care comunicam cu  prietenii nostri, cu familia, cu superiorii, cu colegii reflecta o imagine despre cine suntem. Daca ne dorim sa existe o concordanta intre modul in care ne percem si modul in care suntem perceputi trebuie sa fim atenti la ceea ce spunem atat prin cuvinte cat si prin gesturi. De cele mai multe ori persoanele care nu spun adevarul realizeaza gesturi care contrazic ceea ce au spus, iar acest lucru transmite informatii negative despre aceste persoane.

Fotografia este preluată de pe acest site.

Fără comunicare nu existăm

Astăzi nu exişti dacă nu comunici!

Întreaga existenţă se rezumă la capacitatea de a comunica. Încă de la începutul vieţii ni se comunică care sunt regulile esenţiale după care trebuie să ne ghidăm, iar noi mai departe trebuie să ne asigurăm integrarea într-o societate comunicând cine suntem şi ce anume ne dorim. Comunicarea reprezintă fundamentul dezvoltării personalităţii fiecărui individ, dezvoltării organizaţiilor, fundamentul realizării unor relaţii între indivizi, şi între indivizi şi organizaţii. Comunicarea ajută la dezvoltarea societăţii.

În sens larg, comunicarea umană poate fi înţeleasă ca procesul de transmitere de idei, informaţii, opinii, păreri, de la un individ la altul, sau de la un grup la altul . Comunicarea include atât limbajul scris şi vorbit cât şi artele vizuale, teatrul, baletul, muzica, în fond orice modalitate prin care se transmit mesaje poate fi considerată comunicare. Comunicarea non-verbală nu este un tip distinct de comunicare, ea trebuie să completeze comunicarea verbală pentru a crea un mesaj complet şi corect. Sunt momente în care limbajul verbal este contrazis de către elemente non-verbale (diverse gesturi şi reacţii), iar acest lucru reduce credibilitatea mesajului transmis. Pentru ca comunicarea să se desfăşoare în mod corespunzător, trebuie să ne asigurăm că gesturile noastre, poziţia corpului, tonalitatea, proximitatea completează informaţiile pe care le transmitem verbal.

Comunicarea are ca efect influenţarea interlocutorului după cum susţin J.J.Van Cuilenburg, O.Scholten şi G.W.Noomen. Aceştia definesc comunicarea ca fiind  un proces prin care un emiţător transmite informaţii receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte . Efectele dorite de emiţător sunt de cele mai multe ori de natură  persuasivă. Când comunicăm dorim ca informaţia să fie înţeleasă aşa cum o percem noi, şi dorim ca receptorul să creadă informaţia pe care noi o transmitem. Pentru ca acest lucru să aibe loc, este important să luăm în considerare elemente precum: paradigma culturală a receptorului, calitatea canalelor de comunicare, elementele non-verbale.

Comunicarea este principalul canal de legătură între indivizi, prin intermediul comunicării reuşim să ne exprimăm gândurile, ideile, sentimentele. Viaţa socială a fiecărui individ se formează prin intermediul comunicării şi al mesajelor transmise. Procesul de comunicare fundamentează constituirea grupurilor.

Abordând comunicarea din perspectiva organizaţiilor, putem spune că este esenţial ca acestea să iniţieze procese de comunicare cu publicul său pentru a putea exista pe piaţă. Organizaţiile, indiferent de domeniul lor de activitate trebuie să comunice cine sunt şi ce activităţi întreprind ele. Aceste acţiuni de comunicare au scopul de a produce un efect: acela de a influenţa publicul ţintă, creând o atitudine pozitivă faţă de organizaţie şi faţă serviciile şi produsele sale.

Referinţe:

  • Bernard Dagenais, Campania de Relaţii Publice, Iaşi, Editura Polirom, 2003, p.19
  • Vasile Tran, Irina Stănciugelu,  Patologii şi terapii comunicaţionale, Bucureşti, Comunicare.ro, 2007-2008, p.3.
  • J.J.Van Cuilenburg, O.Scholten, G.W.Noomen,  Ştiinţa comunicării, Bucureşti, Editura Humanitas,1998 apud  Vasile Tran, IrinaStănciugelu,  Patologii şi terapii comunicaţionale, Bucureşti, Comunicare.ro, 2007-2008, p.3

Fotografia este preluată de pe acest site.