Te iubesc! Azi, maine. Poimaine mai discutam.

Cum e si cu dragostea asta. Vine ca un musafir pe nepusa masa, ne ameteste bine, si pana sa ne trezim din betie a si plecat, lasandu-ne cu mii de intrebari fara raspuns. Si cu cat te dai cu capul de pereti sa gasesti un raspuns rational, cu atat realizezi cat de complicate sunt defapt lucrurile, atunci cand vine vorba de iubire.

Dragostea este pentru totdeauna. Asta am crezut mereu. Dragostea adevarata, care te umple de energie, dar si care te consuma in acelasi timp. Dragostea profunda, care te face sa fii cu capul in nori si sa nu iti mai pese de nimic, cea care te face sa zambesti pe strada fara motiv, cea care este motivul pentru care te trezesti claxonat de masini pentru ca nu traversezi pe unde trebuie si tu nici sa nu realizezi. Dragostea este atunci cand sufletul iti danseaza de bucurie si toate lucrurile rele sunt infinit mai putine in comparatie cu bucuria pe care o simti.

Bun. Dragostea este frumoasa, asta credem cu totii, sau macar majoritatea (asta poate fi oricand o tema interesanta de debate). Dar e pentru totdeauna? Si daca nu, pentru cat timp? Un an, doi, trei? Cati? Si pana la urma, daca nu e  pentru totdeauna de ce sa ne mai chinuim? Na, ca am inceput cu seria de intrebari. Intrebari, care din cand in cand, mai chinuie cate o minte razleata care incearca sa descurce caile incrucisate ale dragostei.

Fie ca este vorba despre monotonie, fie ca este vorba despre certuri, sau lipsa de comunicare, aparitia unui subiect nou in peisaj etc, sau pur si simplu obisnuinta transformata in rutina, toate conduc catre o relatie defectuoasa, care se sfarseste sau continua in acelasi mod. Multi spun ca dragostea se duce odata cu timpul. Putin cate putin, entuziasmul si pasiunea ne parasesc pe an ce trece, ajungand sa fim mai mult prieteni cu perechile noastre. Asa sa fie?

In jurul meu tot mai multi prieteni aleg sa spuna „la revedere” relatiei de n ani pe care o aveau. Si la sfarsit argumenteaza: e cel mai bine asa, nu a fost sa fie. Si oricat de rau imi pare pentru sfarsitul acelei relatii, recunosc ca ma bucur cand ma gandesc ca sunt persoane care au curajul sa ia decizii. Bune sau rele, deciziile demonstreaza capacitatea de a nu lasa lucrurile in voia destinului si de a hotara schimbarea unei directii considerate gresite.

Si revin la intrebarea mea. Dragostea este doar pentru o perioada determinata de timp? Este doar pentru 1 an, 2, 3 ani, hai 5? Dupa care, bucuria de a-ti vedea perechea devine un bun prilej pentru o sedinta de analiza a defectelor?  Si parca iti dai seama ca are, defapt, mai multe defecte decat calitati. Si cu cat petreci mai mult timp cu ea, realizezi ca nici macar nu mai comunicati. Si parca nu asa trebuie sa fie, nu?

Nu, dragostea nu ar trebui sa fie asa. Sau e doar o perioada si aveti nevoie de timp. Nu sunt psiholog in ale dragostei si nu asta este scopul meu cu acest post. Vroiam sa accentuez faptul ca orice relatie, la fel ca orice alt lucru din lume, are perioade mai bune si perioade mai putin bune. Este nevoie de timp, de incredere, de atentie, de respect si cel mai important de comunicare. Intr-o relatie se gandeste in doi, atunci cand incepi sa gandesti doar pentru tine inseamna ca e o problema. Fara reprosuri, fara cuvinte urate, fara minciuni, cam asa cred eu ca ar trebui sa functioneze. Evident, intr-o relatie trebuie sa investesti timp, energie, creativitate pentru a pastra lucrurile vii. Calatoriile spontane, declaratiile amuzante, cine romantice, jocurile de rol, toate astea si multe altele te pot ajuta sa cunosti lucruri noi despre perechea ta. Cel mai important este sa nu lasi monotonia sa iti ghideze relatia, pentru ca la final este posibil sa nu mai fie o relatie.

Da, dragostea este pentru totdeauna. Cel putin asa spun eu. Atunci cand intalnesti persoana potrivita, in momentul potrivit, atunci cand esti dispus sa oferi mai mult din tine.

Happy Birthday Jack!

Joi seară am pus pentru prima dată piciorul în Fratelli. Da, a fost pentru prima dată. Şi spre surprinderea mea, chiar mi-a plăcut. Am sărbătorit 161 de ani de la naşterea lui Jack Daniel în cadrul petrecerii VIP organizate în clubul Fratelli.

A fost un eveniment plin de şarm la care au luat parte o serie de vedete autohtone, jurnalişti dar şi bloggeri cunoscuţi. Cel mai interesant moment al serii a fost fără îndoială concertul invitaţilor speciali, care au avut rolul să ne transpună în anii ’90. Technotronic, Snap, Haddaway, C&C Music Factory, Joey B. Ellis şi Coolio ne-au încântat auzul şi ne-au delectat simţurile cu melodiile lor celebre. Am simţit muzica până în adâncul sufletului şi pentru câteva momente mi-am amintit cum era atunci când eram copil şi dansam în hainele mamei prin casă.

După cum bine ştii Jack Daniel a creat celebrul whiskey Jack Daniel’s din Tennessee. Wiskey-ul are propria sa poveste şi reprezintă mai mult decât un brand pentru cei care îl consumă. Cu fiecare an ce trece Jack devine devine mai bun şi mai plin de mister. Plin de mister datorită poveştilor spuse despre el.

Se spune că Jack Daniel a venit într-o dimineaţă la birou şi a încercat să îşi deschidă seiful. După ce a realizat că a uitat combinaţia, acesta a început să lovească cu putere seiful. Loviturile i-au rupt degetul şi au condus către infectarea sângelui, fapt ce i-a provocat moartea în anul 1911. Dacă eşti curios să afli şi alte poveşti despre Jack Daniel, le poţi găsi aici.

Jack Daniel’s a fost şi va rămâne un simbol al rafinamentului. La mulţi ani dragă Jack!