Fii Demn!

Sunt momente in care stau si ma intreb unde a disparut demnitatea. Astazi am primit o carte scrisa de Dan Puric si atunci cand am citit titlul m-am intrebat daca oamenii mai dau importanta acestui aspect. Ce inseamna astazi „sa fii demn”? Inseamna sa fim demni de propria persoana, de propriile fapte, de maretia personalitatii noastre, de lucrurile extraordinare pe care le facem. Cand tot ceea ce conteaza acum se rezuma la propria valoare, cea pe care noi ne-o oferim,  ma intreb totusi la ce se refera aceasta demnitate.

Stiu cu singuranta ca demnitatea nu ti-o castigi calcand lumea in picioare pentru a ajunge pe o treapta a recunoasterii sociale. In viata conteaza sa fii om, sa fii acea persoana pentru care conteaza ce se intampla in jur si pentru care valoarea se masoara in faptele bune pe care le-ai realizat, in numarul de prieteni pe care ii ai, in gandurile bune si nu in bani si lucruri materiale. Oricat de multe lucruri ar avea cineva, atunci cand va muri, o va face fara toate obiectele despre care credea ca ii sunt suficiente si care ii confereau un anumit statut. Insa lucrurile materiale nu te ajuta sa iti cumperi demnitatea, nu te ajuta sa fii un om valoros, nu te ajuta decat sa iti hranesti propriul orgoliu si sa te lauzi cu asta.

Eu cred cu tarie ca demnitatea se naste odata cu valoarea pe care o produci. Demnitate si valoare, acestea sunt singurele lucruri care conteaza si care definesc o persoana ca fiind ceva, ceva mai mult decat toti ceilalti care condamna judecand dupa aparente. Si atunci cand tot ceea ce faci se rezuma in a critica tot ce te inconjoara, cum te definesti? Ce esti in momentul in care treci peste tot si toate ca sa iti indeplinesti obiectivul? Daca spui ca nu iti pasa si ca pentru tine nu conteaza absolut deloc, eu te asigur ca gresesti. Nu noi suntem cei care ne definim, ci actiunile noastre ne definesc ca si persoane. De regula, suntem recunoscuti si validati de persoanele din jurul noastru. Macar din acest motiv, ar fi bine sa nu arunci cu noroi in toti cei care te inconjoara. La final parerea lor va fi cea care va oferi o eticheta.

Uneori, cred ca ar fi mai usor sa ne uitam cu alti ochi la lucrurile care se petrec si sa incercam sa aducem o solutionare. Nu e greu sa oferi o mana atunci cand cineva cade, nu e greu sa ajuti un batran caruia i s-a facut rau. Nu este deloc greu sa oferi un sfat in loc sa critici. Poate in felul acesta lucrurile ar merge intr-o alta directie decat in cea in care ne indreptam acum. O directie in care valoarea nu este atat de interesanta precum beneficiile imediate.

Intr-un astfel de moment nu pot sa iti spun decat sa fii demn!

Anunțuri

Spui da inculturii, daca nu citesti

Aceste cuvinte ii apartin lui Catalin Tenita si rezonez intru totul cu aceasta opinie. O carte te poate ajuta sa iti dezvolti un sistem de raportare, sa iti creezi anumite valori si sa iti depasesti limitele creativitatii. Chiar daca in contextul actual, timpul este principala scuza pentru care nu citim, este important sa ne organizam astfel incat cartile sa nu lipseasca din viata noastra.

Pentru mine cititul este o pasiune. Cand eram in scoala, asteptam cu sufletul la gura vacanta de vara. Ma duceam la biblioteca si plecam acasa cu o multime de noi prieteni. Erau prieteni cu care imi petreceam zilele si noptile de vara. Erau momente in care radeam, dar nu lipseau si momentele in care trairile mi se pareau atat de intense incat simteam ca pierd pe cineva drag. Sunt carti care te invata sa simti fericirea, iubirea, tristetea, deznadejdea, te invata ce inseamna viata cu adevarat. Eu eram fericita sa descopar cat de frumoase pot fi cuvintele si eram fascinata de complexitatea personajelor, pe care incercam sa le descopar in amanunt.

Erau momente in care ma plimbam pe strazi si admiram casele pe care le vedeam. Unele semanau cu cele din „Enigma Otiliei” si mi se pareau ca transmit o frumusete aparte. Alteori, stateam de vorba cu vecinii de la bunici si observam cat de mult se aseamana cu personajale din „Morometii” sau „Ion”. Mi se pareau uimitoare acele caracteristici ale personajelor pe care le poti descoperi in oamenii pe care ii cunosti.

Aveam un carnetel rosu in care imi notam toate cartile pe care le-am citit si pasajele care mi-au ramas adanc infiripate in suflet. Multe dintre acestea mi-au folosit ca lectii de viata si m-au invatat care sunt lucrurile cu adevarat importante.

Cred ca cititul nu trebuie sa fie o optiune ci o obligatie. O obligatie morala pe care fiecare persoana trebuie sa o aiba fata de ea. Cartile sunt adevaratele creatoare de cultura, care imbraca caracterul uman cu haina descoperirii. Si este important sa descoperim mereu noi valori, noi situatii, noi credinte, noi motivatii care sa ne dezvolte spiritul creator.