Fără comunicare nu existăm

Astăzi nu exişti dacă nu comunici!

Întreaga existenţă se rezumă la capacitatea de a comunica. Încă de la începutul vieţii ni se comunică care sunt regulile esenţiale după care trebuie să ne ghidăm, iar noi mai departe trebuie să ne asigurăm integrarea într-o societate comunicând cine suntem şi ce anume ne dorim. Comunicarea reprezintă fundamentul dezvoltării personalităţii fiecărui individ, dezvoltării organizaţiilor, fundamentul realizării unor relaţii între indivizi, şi între indivizi şi organizaţii. Comunicarea ajută la dezvoltarea societăţii.

În sens larg, comunicarea umană poate fi înţeleasă ca procesul de transmitere de idei, informaţii, opinii, păreri, de la un individ la altul, sau de la un grup la altul . Comunicarea include atât limbajul scris şi vorbit cât şi artele vizuale, teatrul, baletul, muzica, în fond orice modalitate prin care se transmit mesaje poate fi considerată comunicare. Comunicarea non-verbală nu este un tip distinct de comunicare, ea trebuie să completeze comunicarea verbală pentru a crea un mesaj complet şi corect. Sunt momente în care limbajul verbal este contrazis de către elemente non-verbale (diverse gesturi şi reacţii), iar acest lucru reduce credibilitatea mesajului transmis. Pentru ca comunicarea să se desfăşoare în mod corespunzător, trebuie să ne asigurăm că gesturile noastre, poziţia corpului, tonalitatea, proximitatea completează informaţiile pe care le transmitem verbal.

Comunicarea are ca efect influenţarea interlocutorului după cum susţin J.J.Van Cuilenburg, O.Scholten şi G.W.Noomen. Aceştia definesc comunicarea ca fiind  un proces prin care un emiţător transmite informaţii receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte . Efectele dorite de emiţător sunt de cele mai multe ori de natură  persuasivă. Când comunicăm dorim ca informaţia să fie înţeleasă aşa cum o percem noi, şi dorim ca receptorul să creadă informaţia pe care noi o transmitem. Pentru ca acest lucru să aibe loc, este important să luăm în considerare elemente precum: paradigma culturală a receptorului, calitatea canalelor de comunicare, elementele non-verbale.

Comunicarea este principalul canal de legătură între indivizi, prin intermediul comunicării reuşim să ne exprimăm gândurile, ideile, sentimentele. Viaţa socială a fiecărui individ se formează prin intermediul comunicării şi al mesajelor transmise. Procesul de comunicare fundamentează constituirea grupurilor.

Abordând comunicarea din perspectiva organizaţiilor, putem spune că este esenţial ca acestea să iniţieze procese de comunicare cu publicul său pentru a putea exista pe piaţă. Organizaţiile, indiferent de domeniul lor de activitate trebuie să comunice cine sunt şi ce activităţi întreprind ele. Aceste acţiuni de comunicare au scopul de a produce un efect: acela de a influenţa publicul ţintă, creând o atitudine pozitivă faţă de organizaţie şi faţă serviciile şi produsele sale.

Referinţe:

  • Bernard Dagenais, Campania de Relaţii Publice, Iaşi, Editura Polirom, 2003, p.19
  • Vasile Tran, Irina Stănciugelu,  Patologii şi terapii comunicaţionale, Bucureşti, Comunicare.ro, 2007-2008, p.3.
  • J.J.Van Cuilenburg, O.Scholten, G.W.Noomen,  Ştiinţa comunicării, Bucureşti, Editura Humanitas,1998 apud  Vasile Tran, IrinaStănciugelu,  Patologii şi terapii comunicaţionale, Bucureşti, Comunicare.ro, 2007-2008, p.3

Fotografia este preluată de pe acest site.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s